M-am trezit (ceva mai devreme astazi ;) ) si am avut timp sa motai si sa ma gandesc cam cat timp petrec eu pe la jobu asta pe care il prestez.. plec dimineata la 8 juma si in mod normal ar tb sa ajung la 9 , dar ruta mea deviaza putin :D si ajung pe la 10 juma -11. deci, 14 ore le petrec pe la walter si pe drum spre munca. dupa care stau o ora pe net si ma culc.. asta face parte din ciclul vietii mele! nu imi mai permit nici sa ma simt rau in vreo zi, ca tb sa o recuperez si asa, ignor toate persoanele la care tin, pt ca nu mai pot si vin acasa sa dorm.
imi vine sa ma impusc.. nu asta imi doresc! nu vreau sa trag de mine in toate directiile, nu vreau sa mai “satisfac” pe nimeni, vreau sa fac CE IMI DORESC.. nu vreau sa muncesc sa platesc datorii, ci vreau sa termin scoala de soferi, vreau sa fac cursuri atat de multe.. vreau sa ma plimb, vreau sa plec!
daca mi s-ar oferi (in acest moment : 3.08.2008 ora 15:40) posibilitatea de a pleca undeva departe sa o iau de la zero, probabil as face-o. si asa aici doar ma chinui sa mentin pe toata lumea fericita, nimeni nu da doi bani pe ce cred eu/ce vreau eu, eu tb sa fiu “aware” de tot. si m-am saturat! m-am saturat sa mi se reproseze “te-ai schimbat”.. “esti rea” .. “nu mai esti cum erai”.. “mi-e dor de cum erai la inceput”.. si multe altele, sinonime.
eu sunt de parere ca omul se schimba.. dupa nevoi, dupa posibilitati, dupa probleme.. mai multe motive. eh si eu mi-am schimbat atitudinea : ma port frumos si te respect , in momentul cand si tu faci aceleasi lucruri.. si sunt cea mai rea persoana din lume, cand ma calci pe coada si te gandesti doar la tine! si mi se pare normal si invers : te calc pe coada, te precipiti.. nu am renuntat niciodata la nimeni pt ca a facut ceva ce nu mi-a convenit, dar nu sunt nici de acord sa se renunte la mine cand si eu gresesc. ei bine, nu voi muri. stay alone and be happy.
M-am saturat sa mi se reproseze ca dorm prea mult, ca nu fac nimic, ca ignor, ca ce fac nu fac bine, ca uit sa fac unele chestii, ca uneori ma doare in cot (la figurat), ca imi “permit” sa nu pot sa ma tin de cuvant uneori.. nu inteleg, de ce eu ar tb sa ma strofoc si apoi sa mi se scoata ochii pt chestiile marunte. sau poate gresesc eu (iar!) si chestiile care mie mi se par marunte, altora nu li se par marunte. dar, eu asa vad lucrurile : toate certurile pornesc de la chestii mici si ajung la chestii dureroase.
Imi place sa cred ca pot sa inteleg unele treburi si ca pot fi destul de intelegatoare.. dar totul are o limita!
sunt de parere ca drumul in viata ti-l cladesti singur.. si niste relatii la fel, fie ca sunt prieteni, fie iubiti/iubite. vrei ca persoana de langa tine sa fie pt totdeauna langa tine? ce te impiedica sa o tii langa tine? nu e greu, trebuie doar putina vointa si totusi niste compromisuri.
nu pot sa fac unele compromisuri, nu poti sa faci unele compromisuri.. nu-i nimic, exista intelegere.. sau ne certam si pan la urma ne impacam si realizam ca am gresit amandoi.
dar totusi, cred ca am sa raman cu ideile mele si cu dormitu meu prea mult si ignoratul meu. sunt o ignoranta rea!
nu tin mortis sa nu apuc 40 de ani, pt ca ma strofoc sa fiti multumiti toti! sincer!
pt moment, atat.. am sa scriu si cand ma simt bine, nu doar cand am nervi! (ceea ce, de la un timp se intampla foarte des : si anume sa am nervi).
goodbye!
