29 noiembrie , Ora 5:00 am.. ma trezesc, desi iar nu am dormit mai mult de 3-4 ore.. mai atipesc 5 minute si ma gandesc : i must do this too. ma impleticesc pana la baie si ma imbrac, imi iau bagajul si plec spre gara.. ma urc in microbuz si caldura excesiva ma face sa atipesc.. frigul imi patrunde in corp si incep sa tremur. ma trezesc! am ajuns. sentimentele incep sa imi navaleasca, amintirile incep sa ma napadeasca. ma vad alergand pe strazi cand eram mica, imi aduc aminte fragmente de prostioare spuse si ce credeam la varste fragile.. ma indrept catre masina care ma astepta. simt cum mi se urca inima in gat si imi pompeaza excesiv, tamplele imi zvacnesc si desi sunt inghetata, simt o caldura inghetata in suflet.
ajung la biserica, ma duc la mormant. floricele zac inghetate in bataia vantului si rezista gerului care imi taie pielea.. sunt la fel de frumoase asa cum era si ea. ma aplec, aprind o lumanare si naucita ma indrept catre biserica, in speranta ca ma voi dezmetici de frig. intru, ma asez langa ceilalti si privesc.. in gol.. nu pot sa nu o aud, nu pot sa nu imi inchipui imaginea ei, nu pot sa nu o simt. un nene canta dubios de grav si groaznic, dar nu conteaza.. nu i se mai distinge vocea, cel putin eu nu o mai percep cand incepe preotul sa cante. vocea lui calda si placuta , imi zbarleste pielea si ma face sa tremur. mi-e somn….. mi-e frig… ma dor oasele… ma doare capul… nu mai rezist sa stau in picioare si simt cum cedeaza sub mine.. simt cum pic.. mi se impaienjenesc ochii dar nu plang.. nu pot.. ma abtin.. ma abtin sa cad sau sa ma plang.. ma uit la cei de langa mine care au venit cu acelasi scop acolo. preotul isi face datoria si striga niste nume.. ii aud numele si parca ametesc si inima imi bate din ce in ce mai tare.. ma doare felul cum bate.. ma doare “dorul” de ea. ma dor ochii si lacrimile care incearca sa izbucneasca si pe care le tin strans in mine.. imi ridic privirea .. ” i must hang on.. i must be strong” .. si totusi au trecut 5 ani. 5 ani de regrete si dor si lacrimi.. 5 ani de speranta ca traiesc un cosmar si din clipa in clipa va intra pe usa si voi putea respira usurata .. but she is not coming back. realizez cand vocea melodioasa nu se mai aude si ies si simt frigul cum ma cuprinde din toate partile.. si parca e si mai rece cand imi zace si in suflet.. tremurand, plec.. trec sa imi iau la revedere si sa ii spun in gand cat e de frumoasa in poza pe care o are la mormant.. mereu a fost frumoasa.
cu durere in suflet, cu lacrimi in ochi, cu un dor de doare.. cu ploaia ce imi bate in fata si ma uda pana la piele.. plec si dupa 10 metri, imi afisez zambetul fals pe buze.. that’s what i am, that’s who i am.. mereu am sa zambesc.
ajung la casa unde am trait jumatate din viata, un deceniu.. ma asteapta o batrana care e atat de bucuroasa ca ma vede.. noi suntem tot ce i-am mai ramas.. mi-as dori sa fie altfel.. mananc robotic pana la refuz si caldura din camera, timpul urat, ceata densa si ploaia care se aude pe acoperis imi fac ploapele grele. inchid lumina, pun capul pe perna si revad multe imagini.. adorm cu gandul departe. stiu ca vegheaza asupra mea si mereu va fi asa: just a star shining on me now .
30 noiembrie.. deja nu mai are importanta ziua asta pt mine. nu va mai avea niciodata! da, ma numesc Andreea.. sunt doar niste litere care alcatuiesc un nume, care oricum nu il foloseste nimeni. sunt niste litere care candva au insemnat ceva.. pana acum 5 ani : 29 noiembrie 2003 e data care va ramane mereu mai importanta decat 8 litere.. nu imi voi sarbatori niciodata numele.. niciodata…..
Poti sa imi dai o lopata si un tarnacop si sa ma privesti mutand muntii din loc.. pot sa alerg la Maraton.. pot sa sting soarele.. pot sa fac din zi noapte .. pot sa fac orice… orice!! just don’t make me feel like this.. sa imi fie dor atat de mult, e o povara pe care nu o pot duce..
