a venit..

Posted: Septembrie 5, 2011 in D'ale mele
Etichete:,

E frig. a venit toamna? cand a intrat si cand s-a asezat la masa? anul acesta parca a venit mai devreme si total nepoftita; eu una nu mi te-am dorit sa vii de pe acum! e inca noapte si m-am trezit cu mana orbecaind dupa.. ceva, cineva.. totul e scufundat intr-un intuneric absolut si o liniste deplina. iar mie mi-e frig. mi-e frig dupa tine, dupa patura din sifonier,  desi as prefera sa fii aici si sa ma strecor fara sa observi, in bratele tale.

corpul mi-e strabatut de fiori reci, pielea mi se transforma la atingerile aerului rece de afara, sangele s-a indepartat din maini si nici varfurile degetelor de la picioare nu am unde sa mi le ascund. inca sunt intre somn si realitate si imi tin ochii si pumnii stransi si incerc sa ma imaginez departe, pe un nisip fierbinte, dar parca tot nu merge.

ma ridic. am sa o fac. o sa o confrunt… ma ridic si deschid larg geamul si trag aer in piept. e rece. de ce e atat de rece? afara se vede doar o lumina difuza de la un felinar care palpaie si e indecis daca sa functioneze cum trebuie sau nu. frunzele se unduiesc pe vanturi racoroase . dorintele mele si visele mele s-au dus cu ele. momentan dorinta cea mai apriga e sa imi iau paturica. inchid geamul si zambesc in gol.  tu esti afara, eu inauntru. si ce bine e sa iti simti corpul cald. si ce miros rece e in camera. ce bine e sa simti din nou.

imi trebuie manusi..

Patrice – How do you call it

… si vad monstruos.

Posted: Iunie 30, 2011 in Other stuff
Etichete:, , , ,

 

Ma uit la tine si vad prin tine. Esti doar o ramasita de suflet ce nu merita gram de atentie.

Ma uit cu greata la tine. Ochii iti sunt rosii de furie, narile iti freamata, o vena pulseaza accelerat pe fruntea asudata. Iti musti buzele si iti inghiti cuvintele, iar asta nu te face deloc  sa pari mai uman. Mainile ti le tii incrucisate, de parca ai vrea sa ma impresionezi.  De parca ai mai putea acum. Porti tricoul ala necalcat pe care l-ai purtat si acum doua zile si arati ca dracu. Sunt curioasa cand te-ai uitat ultima oara in oglinda. Zambesc ironic si imi drept atentia catre un o gargarita ce zboara deasupra capului tau.

Ma uit la tine din cap pana in picioare si parca nu te recunosc.  Scot pachetul de tigari, il invart intre degete, caut chibritele in geanta dar nu le gasesc. Scot o tigara si indraznesc sa-ti cer un foc. Daca privirea ta ar frige, mi-as putea aprinde tigara, in mod cert.

Sunt curioasa ce ai mai putea zice acum sa schimbi situatia, sa opresti gandurile ce dau navala in mintea mea si se divid pe masura ce tu respiri din ce in ce mai greu. Trebuie sa recunosc ca imi place sa te vad ca suferi, ca esti neputincios, ca nu stii ce sa zici, ca nu ai cuvintele la tine, ca habar n-ai ce imi trece acum prin cap si ca daca ti-as intoarce spatele acum si as face pasi, ai incepe sa plangi. Imi place sa te manipulez cu privirea mea indiferenta si rece si sa iti arat cata scarba posed pt tine.

Nu realizez si incep sa rad usor malefic, in sinea mea si apoi la suprafata. Stiu ca te face sa te simti slab si stiu ca arzi de nerabdare sa cedez. Dar nu azi. Azi triumfez in fata ta, azi te poti uita la mine si tot ce o sa vezi e un „monstru” imbracat in rochie de vara, cu ten bronzat si parul lung dat drumu pe spate, mirosind a Channel.

Mai trec douazeci de minute la fel de tensionate in care te urmaresc cum privesti linia gleznelor mele si cat de bine imi sta culoarea verde, iar cand bate vantul si imi simti mirosul, se vede ca ti se dilata pupilele si nu stii cum sa reactionezi ca sa nu cedezi in fata mea. Orgoliul. Orgoliul asta. Orgoliul e mereu de vina cand e vorba de tine.

De-ai sti ca in astfel de momente, zambetul tau ar alunga norii si ar imprastia furtuna. De-ai sti ca atunci cand razi, totul dispare din jur si nu mai aud nimic. De-ai sti sa iti controlezi impulsurile astea care te fac sa pari mai dur ca un glont.. doar sa pari. De-ai sti sa-ti ceri scuze atunci cand trebuie si nu sa semeni furtuna cu privirea. De-ai sti ca focul din ochii tai nu e asa important ca focul din mine pe care il alimentezi cu sageti. Si ma arde, ma mistuie, ma rascoleste si ma doare.

Alergand in zare, vine spre tine un copilas. Se opreste langa tine si tragandu-te de tricou, te roaga sa-i dai  jos mingea din copac. Il iei in brate  si il ajuti, te intorci si ce pacat….. ca am plecat.

 

It – part 3 (ea)

Posted: Mai 17, 2011 in Stories
Etichete:

Oglinda nu e prea prietenoasa cu mine in dimineata asta, iar suvita asta nu ar sta la locul ei nici cu ceara, fixativ, placa de par, ondulator, peria rotativa. Bluza alba cu floricele rosii nu se potriveste cam spre deloc cu fusta cu dungi rosii si cu machiajul meu mov. Fatala combinatie. Ma uit in oglinda, trag aer in piept, ma uit in stanga, ma uit in dreapta.. nu e nimeni prin preajma, deci pot sa vorbesc singura fara sa mai zica Ana, colega de apartament, ca ar trebui sa ies mai des si sa-mi fac prieteni.

– July,  revino-ti! Ce e cu dezastrul asta estetic? Nu lucrezi la circ si nici nu te-a platit nimeni sa arati asa.

In timp ce ma dezbrac, primesc mesaj de la mama. „Am peusit pa dau mepaj. Te pup.” Incerc sa-mi adun hainele, sa ma duc la sifonier sa fac o alegere mai buna si sa o felicit pe mama in acelasi timp pt performanta si, ajung in fata frigiderului, il deschid si cand sa dau send, zic cu voce tare „sa vedem cu ce ne imbracam aaaazi”.

Mi-a luat putin mai mult de cinci secunde sa realizez ca nu e ziua casual de purtat salate sau castraveti cu felii de branza, asa ca am decis sa optez totusi pt ceva mai „textil”.  Plec in graba, inchid toate cele 3 incuietori, cobor primul etaj si realizez ca mi-am uitat telefonul. Nu exist fara el. Nu ma identific doar cu buletinul. Nu este admisibil. Revin in fata usii, deschid toate cele 3 incuietori si dau buzna in casa sa caut telefonul. Am intors camera si dulapul pe dos si nimic. Noroc ca am si telefon fix si pot sa ma contactez. Un sunet dubios de incet incepe sa se auda si imi amintesc unde l-am lasat. Il gasesc in frigider langa salata verde cu mesajul „message sending failed” si cu ecranul aburit.  Se pare ca nu am acoperire si in frigider, pe etajul inferior.

Plec din nou, grabita de data aceasta si incep sa alerg printre batraneii care vin agale cu nepotii lor de manuta, catre gradinita de langa bloc. Pe cativa dintre ei ii cunosc pentru ca ne-am dat impreuna in leagan acum un an,  cand au inceput sa frecventeze gradinita. Andrei e putin timid, poarta ochelari si parul mereu dat pe frunte si nu ii place sa se dea tare in leagan. Ah, si o place pe Alina careia ii da mereu senvisul lui cu cascaval si rosii, pe care i-l pune mama lui la pachet. Alina are un par blond de invidiat, lung, mereu lasat pe umeri fara sa-i acopere fata, dar mereu isi ascunde privirea in el cand primeste senvisul de la Andrei. Si nu ii plac ardeii. Mereu ii arunca, fara sa vada Andrei daca se intampla ca mama lui sa ramana fara rosii si sa.. improvizeze.

Alerg din ce in ce mai tare si la coltul strazii il vad pe Andrei care imi face cu manuta si imi zambeste. Ma grabesc si mai tare catre el, ma opresc doar cand ajung in fata lui si il iau in brate si il invart de doua ori. Incepe sa rada, il pup pe frunte, il salut pe bunicul lui si fug.

– Sa fii cuminte, Andrei!

– Si tu sa ai grija sa nu te mai impiedici ca saptamana trecuta, July!

Soarele cam arde, eu am prins autobuzul dar parca sunt iesita de sub dush si cand sa-mi trag sufletul, vine o tanti mica de statura, incruntata, repezita si ma bate pe umar:

– Biletul sau abonamentul, la control!

– That’s just great!

.. si la urmatoarea am coborat impreuna.

It – part 2 (el)

Posted: Martie 31, 2011 in Stories
Etichete:,

*snooze*.. 8:07. Chiar trebuie sa ma ridic? Ih si soarele asta, parca vrea sa-ti faca in ciuda: „Hai, fraiere! Ridica-te si misuna.” Poate trec si peste dus, pt ca deja sunt cam in intarziere; de mancat, imi iau un corn si o cafea de la patiseria de la parterul blocului si imi iau sosetele alea noi azi. Ma intind, ma ridic pe marginea patului, rotesc capul de doua ori si imi trosnesc pe rand degetele. Prost obicei. Am nevoie de o pereche de papuci noi, pentru ca astia deja arata ca dracu. Ma uit in oglinda. Si eu arat ca dracu.

O barba aspra, cearcane, riduri, ten uscat si palid, ochi stersi si o freza dubioasa. Cam cu atat pot sa ma laud in dimineata aceasta. Ieri dimineata parca eram mai dragut; parca imi placea mai mult de mine. Borcanul de gel – gol, spuma nu mai exista si se pare ca nici daca dau cu apa, parul nu ar lua o forma aerodinamica cat de cat acceptabila. Bun, va trebui sa suport din nou toti ochii care ma fixeaza si care nu-si mai pot lua ochii de la parul meu. Asa, si? Dorm pe dreapta si am o dimineata proasta! Ce de oi.

Ma uit la ceas si realizez cu disperare ca va cam trebui sa alerg dupa autobuz, metrou, tramvai si apoi pana la birou. Deschid dulapul si iau camasa alba si sacoul bleumarin si … unde sunt pantalonii? Degeaba ii strig, ca sigur nu au urechi. Uneori chiar ma bucur ca stau singur, mai ales cand incep sa vorbesc cu lucrurile de prin casa si tot eu raspund. Pantaloni – gasit, telefon – gasit, chei – gasit, portofel – gol, dar gasit.  Ies pe usa, bag cheia in usa si vad usa vecinei deschizandu-se. Deschid usa inapoi si intru in casa, lipindu-ma cu ochiul de vizor. Nu pot sa suport sa stau sa ascult iar toate povestile si mai ales cand ma grabesc. De fapt nu pot sa suport nicicand. De parca pe ea o intereseaza prin ce am trecut eu pana acum sau care sunt planurile mele de viata si cum la batranete eu nu o sa vreau sa fiu asa enervant ca ea.

Asta sigur e una din zilele acelea mirifice, se simte in aer. Ma lipesc cu spatele de usa, alunecand incet pana pe podeaua rece. Imi aprind o tigara si incep sa ma gandesc la un plan. Sa-mi pun o punga pe cap si sa ies? Sigur o s-o sperii, dar poate face stop cardiac si apoi o sa o am pe constiinta. Sa ies vorbind la telefon si sa tot repet : „Da, sefu’. Sigur, sefu’. Da, da. Sigur. In 10 minute sunt acolo, sefu’.” ? Sa astept sa intre inapoi in casa nu prea pot, ca deja daca stau sa calculez, trebuie sa am un noroc imens sa vina toate mijloacele de transport, unul dupa altul. si asta nu se intampla mai niciodata. Oare cat de mult gunoi poate sa duca? Ma ridic incet sa ma uit din nou pe vizor. E deja al doilea drum pe care il face.

Scot telefonul din buzunar si ies val-vartej din casa, chitit sa o ignor total si poate doar sa-i arunc un zambet in treacat. Poate. Ies din casa:

– Da, sefu’. Sigur, sefu’. Da, da. Sigur. In 10 minute sunt acolo, categoric.

Se uita la mine cu ochii ei mari si aposi, plini de intrebari si imi zambeste. Ii zambesc si eu fugitiv si imi continui „jogging-ul” pe scari. Trecem peste micul dejun din mers si alerg sa prind bus-ul. Daca ar merge mai incet, sigur l-as prinde si fara sa-mi dau duhul si fara sa fac toti cainii de pe strada sa sara la mine. Ma urc intr-un final in masina, gafaind si ma arunc intr-un scaun. De ce merge asa incet? De ce nu poate sa mearga mai repede? Pana si vecina mea cred ca merge mai repede.

La metrou m-am invartit ceva vreme pt ca filmau unii nu stiu ce videoclip. Azi s-au gasit toti! Am pierdut doua metrouri si deja m-au luat toti dracii, am toti nervii din lume si le-as taia tuturor picioarele. De ce nu a inventat nimeni inca teleportarea? De ce trebuie sa sufar eu in fiecare zi? De ce trebuie sa merg cu toti incuiatii, incultii, prost-crescutii, toate curvele si toti boschetarii in toate mijloacele de transport?

Am ajuns si la birou si imi vine sa ma culc din nou, atat de obosit sunt dupa „episodul de dimineata”. Parca am fost urmarit de FBI pana aici.

Ma uit la telefon si un pliculet palpaia in stanga ecranului.

– „Intarzii 20 de minute”. Ma uit la ceas si deja au trecut 55 de minute de cand trebuia sa fie la birou. Gata, pun anunt pentru o alta asistenta.

…… to be continued

It – him

Posted: Martie 17, 2011 in Stories
Etichete:, , , ,

It’s dark. The rain seems it won’t stop for the next hours and a lightning just lit up the entire room giving me the possibility to see what time it is. 3:18 am? And it’s cold. Too damn cold for this time of year and it seems my socks are nowhere to be found. The strong wind whistles forcing the branches to brake. I’m trying to focus to fall back asleep but nothing works. No magic sheep, no Sandman, not even staring still at one point. Twirling from side to side will definitely not do the trick.

It’s a half past 4. Maybe if I think of the things I have to do when I wake up, it will help. IF! I can fall back asleep, wake up in time, not to be late for work. Who wants to start his morning with his boss yelling at him and besides that, I haven’t even got the time to get myself a decent coffee. Oh, sweet tasty warm mouthwatering cup of coffee! You make my day. If it wasn’t for you, I would probably kill my assistant with the stapler every time she makes that stupid face when I enter or leave my office. At least this one combs her hair and has a decent smile. Otherwise I would have fired her already.

4:51. Maybe, but only maybe if I do not fall asleep I will finally have the time to start working out. A few push-ups, maybe a little bit of jogging, a healthy breakfast and that’s the way to start your morning. I yawn. Thinking about this was a little stressful for my brain. I yawn again. I didn’t even notice that the wind stopped. Even the rain I can’t seem to hear anymore hitting the glass. I get out of bed, walk slowly to the window and open it. I might regret it later because it’s warm inside and I’m wearing only a T-shirt and short pants and for no reason I still can’t find my socks. It’s like the earth swallowed them and that’s the only logical explanation I could have find for now. The hazy street light offers a stark picture of the park in front of my block that turned into a small swamp filled with broken branches, plastic bags, newspapers and leftovers from the trash can nearby. The air is wet and if I put my hand outside I can feel the moisture. I take a deep breath of fresh air and I imagine myself living in the year 1812. Let’s say France. Back then, if the police patrol would have seen you awake at this hour, you could have been arrested.

I close the window quickly and I jump back into my bed, under the blanket, all shivering. I love the smell of wet dust in the air after a long rain. It brings me back so many memories from my childhood when I was spending all my holidays with my grandparents in a small cottage. I remember how I was playing outside every time it was raining and my grandma always used to….

8:00 am. The alarm wakes me up. The sun is up in the sky and I’m ready to start a brand new day, quite similar to the others though. As long as the sun is up, I am an accountant. When the night falls, I can be whatever I imagine myself to be.

…. to be continued.

I guess karma comes back around

Posted: Martie 8, 2011 in D'ale mele
Etichete:

This is a lesson learnt. Cand te bucuri ca toate planetele, universurile, cometele, toti satelitii.. bla bla s-au aliniat, te trezesti inghitit de o gaura neagra si incepi sa orbecai incercand sa te autosalvezi.

I guess I cannot express in words how much I hate forgetting about her b-day. She must be f*cking hating me, right now. I know I would.

I cannot go back in time to say the right words at the right time. I cannot stop thinking about the mistakes I did, when you were here. I wish I could see your smile one more time. I wish you were there in the morning, when I wake up and kiss me good-bye. I wish I remember your scent and I wish I would stop chasing people on street when I think I found somebody looking just like you.

Some people say that you’re keeping an eye on me. I really hope they’re right and you can tell how much I’m hurting.

This one is for you.. like every year :)

!

Posted: Februarie 28, 2011 in D'ale mele
Etichete:

Sucks badly to keep everything bottled up.. Sucks sa stii ca ai sentimente.. Sucks sa stii ca sentimentele alea putine si vagi pe care le ai, iti sunt oarecum ranite.. Sucks sa cauti in arhiva, ca sa te tina ocupat o perioada, discutii de mult avute .. Sucks sa incerci sa gasesti melodia potrivita care sa-ti exprime starea prin cuvinte care tie nu iti ies la fel de bine..

… this feeling sucks, believe me and I also can’t find the perfect song to fit this, just this ! Almost perfect song!

Jessie J – Nobody’s Perfect