Posts Tagged ‘el’

It – part 2 (el)

Posted: Martie 31, 2011 in Stories
Etichete:,

*snooze*.. 8:07. Chiar trebuie sa ma ridic? Ih si soarele asta, parca vrea sa-ti faca in ciuda: „Hai, fraiere! Ridica-te si misuna.” Poate trec si peste dus, pt ca deja sunt cam in intarziere; de mancat, imi iau un corn si o cafea de la patiseria de la parterul blocului si imi iau sosetele alea noi azi. Ma intind, ma ridic pe marginea patului, rotesc capul de doua ori si imi trosnesc pe rand degetele. Prost obicei. Am nevoie de o pereche de papuci noi, pentru ca astia deja arata ca dracu. Ma uit in oglinda. Si eu arat ca dracu.

O barba aspra, cearcane, riduri, ten uscat si palid, ochi stersi si o freza dubioasa. Cam cu atat pot sa ma laud in dimineata aceasta. Ieri dimineata parca eram mai dragut; parca imi placea mai mult de mine. Borcanul de gel – gol, spuma nu mai exista si se pare ca nici daca dau cu apa, parul nu ar lua o forma aerodinamica cat de cat acceptabila. Bun, va trebui sa suport din nou toti ochii care ma fixeaza si care nu-si mai pot lua ochii de la parul meu. Asa, si? Dorm pe dreapta si am o dimineata proasta! Ce de oi.

Ma uit la ceas si realizez cu disperare ca va cam trebui sa alerg dupa autobuz, metrou, tramvai si apoi pana la birou. Deschid dulapul si iau camasa alba si sacoul bleumarin si … unde sunt pantalonii? Degeaba ii strig, ca sigur nu au urechi. Uneori chiar ma bucur ca stau singur, mai ales cand incep sa vorbesc cu lucrurile de prin casa si tot eu raspund. Pantaloni – gasit, telefon – gasit, chei – gasit, portofel – gol, dar gasit.  Ies pe usa, bag cheia in usa si vad usa vecinei deschizandu-se. Deschid usa inapoi si intru in casa, lipindu-ma cu ochiul de vizor. Nu pot sa suport sa stau sa ascult iar toate povestile si mai ales cand ma grabesc. De fapt nu pot sa suport nicicand. De parca pe ea o intereseaza prin ce am trecut eu pana acum sau care sunt planurile mele de viata si cum la batranete eu nu o sa vreau sa fiu asa enervant ca ea.

Asta sigur e una din zilele acelea mirifice, se simte in aer. Ma lipesc cu spatele de usa, alunecand incet pana pe podeaua rece. Imi aprind o tigara si incep sa ma gandesc la un plan. Sa-mi pun o punga pe cap si sa ies? Sigur o s-o sperii, dar poate face stop cardiac si apoi o sa o am pe constiinta. Sa ies vorbind la telefon si sa tot repet : „Da, sefu’. Sigur, sefu’. Da, da. Sigur. In 10 minute sunt acolo, sefu’.” ? Sa astept sa intre inapoi in casa nu prea pot, ca deja daca stau sa calculez, trebuie sa am un noroc imens sa vina toate mijloacele de transport, unul dupa altul. si asta nu se intampla mai niciodata. Oare cat de mult gunoi poate sa duca? Ma ridic incet sa ma uit din nou pe vizor. E deja al doilea drum pe care il face.

Scot telefonul din buzunar si ies val-vartej din casa, chitit sa o ignor total si poate doar sa-i arunc un zambet in treacat. Poate. Ies din casa:

– Da, sefu’. Sigur, sefu’. Da, da. Sigur. In 10 minute sunt acolo, categoric.

Se uita la mine cu ochii ei mari si aposi, plini de intrebari si imi zambeste. Ii zambesc si eu fugitiv si imi continui „jogging-ul” pe scari. Trecem peste micul dejun din mers si alerg sa prind bus-ul. Daca ar merge mai incet, sigur l-as prinde si fara sa-mi dau duhul si fara sa fac toti cainii de pe strada sa sara la mine. Ma urc intr-un final in masina, gafaind si ma arunc intr-un scaun. De ce merge asa incet? De ce nu poate sa mearga mai repede? Pana si vecina mea cred ca merge mai repede.

La metrou m-am invartit ceva vreme pt ca filmau unii nu stiu ce videoclip. Azi s-au gasit toti! Am pierdut doua metrouri si deja m-au luat toti dracii, am toti nervii din lume si le-as taia tuturor picioarele. De ce nu a inventat nimeni inca teleportarea? De ce trebuie sa sufar eu in fiecare zi? De ce trebuie sa merg cu toti incuiatii, incultii, prost-crescutii, toate curvele si toti boschetarii in toate mijloacele de transport?

Am ajuns si la birou si imi vine sa ma culc din nou, atat de obosit sunt dupa „episodul de dimineata”. Parca am fost urmarit de FBI pana aici.

Ma uit la telefon si un pliculet palpaia in stanga ecranului.

– „Intarzii 20 de minute”. Ma uit la ceas si deja au trecut 55 de minute de cand trebuia sa fie la birou. Gata, pun anunt pentru o alta asistenta.

…… to be continued

i’ve got my mind set on you

Posted: Februarie 24, 2009 in Other stuff, Sfaturi f utile
Etichete:,

Nu pot sa zic ca m-am intrigat.. anunt de la inceput, doar nu am ce face si tineam sa mentionez. referitor la ce nu m-am intrigat? relationships.. de fapt, alea care nu ajung sa fie relationships din diverse motive. avand in vedere ca scriu in calitate de fata, girl, chica, ragazza, madchen inseamna ca dau vina pe divinele personalitati ale sexului puternic. de fapt nu dau vina, e impropriu spus pt ca n-am nimic cu ei.. in locu lor si eu as face la fel sau poate chiar am facut.

e asa dragut cand doo persoane se intalnesc, prin asta ma refer la un el si o ea si totu e minunat. radem, glumim, ne simtim bine si la un moment dat ti-o tranteste : „cum ai reactiona daca ti-as zice ca am prietena?” … aaaaa…. aaaaaa…. (bad function). in acest moment imi vin in minte fazele din Ally McBeal , cum brusc o sageata ii penetreaza capatana sau incep si ii ies broaste din gura sau i se umfle capu pana face poc ca un balon desumflat sau sau sau sau.. am n scenarii in cap, va las si pe voi sa va imaginati. ce ai putea sa raspunzi la o asemenea intrebare? eu una, merg pe varianta ‘ ieeeeei, ce dragut :D (DIE!!!) ‘ . mai sunt si variantele in care ceri socoteala la faptu ca te-a scos la „un suc”. de ce dracu sa aburesti ca sa lasi cu ochii in soare? sau unele par masochiste sau le-ati vazut cu venele taiate si simteati cum tb sa le dati un imbold sa isi taie venele de fata cu voi.. exagerez, evident. imi face placere! ei bine, nu e de ajuns ca de cand il cunosti sunteti pe aceeasi lungime de unda, rade la glumele tale (seci, la care nimeni a ras vreodata) , il gasesti amuzant si cand iti zice ca ti-ai asortat ochii cu bluza (esti fericita ca macar ti-a remarcat culoarea ochilor , ceea ce inseamna ca ii pasa) stati ore intregi de vorba, va dati mesaje cu kilu.. tb sa iti taie elanu cineva si sa te aduca cu picioarele pe pamant. ah si dupa ce iti zice ca nu e „available”, continua sa vb ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, desi tu ai trecut prin toate culorile curcubeului si nu stii cum sa pleci mai repede. pai bah, daca tot ai prietena, zi ma de la inceput.. nu crea confuzii doar asa ca sa vezi tu daca mai poti agata, if you still got it.

ce urmeaza dupa aceasta relatare? tu ramai ferma pe pozitii si asculti cat de minunata e respectiva, ce relatie frumoasa au si ce de lunga durata.. ca au trecut prin multe, ca e frumoasa, ca e superba, ca bla bla..

mai exista si varianta cand nu are prietena, dar isi doreste tare pe cineva si iti cere sfaturi cum s-o cucereasca.. si te intreaba pe tine ce iti place, cum, cand, unde, de ce, in ce fel, din ce motiv.. ce tb sa faca sa o aiba (sa o impuste si sa o impaieze :D)

cel putin taci si asculti, asta daca esti fata de treaba, si incerci sa vezi si partea buna a lucrurilor.. nu-mi dau seama care e, dar tb sa fie una.. pana la urma ajungeti „prieteni” si el te cauta sa iti pov tot ce merge rau sau cand tb sa cumpere un cadou.. de parca tie ti-ar pasa.. si pt ca n-ai orgoliu sau mandrie te conformezi. si intr-un final, de la atata ura, sentimentele incep sa iti dispara si uite asa se naste o prietenie frumoasa :D. happy end!

cum ziceam.. si eu as face la fel daca as fi in locul tipului :D.

Later Edit :

*break*

Posted: August 19, 2008 in D'ale mele
Etichete:, ,

ma seaca playlistu asta de caca, ca nu gasesc nicio melodie care sa exprime ce simt acum.. poate nu s-a inventat inca melodia, or whatever.

am fost la mare.. atat am avut de zis. am avut un concediu de caca, am un calc de caca, etc. nu am chef de scris, nu am mai scris ceva care sa nu fie demn de mila, nu am mai facut nimic iesit din comun..

maine incep serviciul, dupa repaus.. repaus in forta.

nu imi plac finalurile.. mai ales alea dramatice. i like happy endings! de fapt, cui nu ii plac?

am vazut un film, „tristut”, cu o poveste normala, cu un fir epic destul de comun si intalnit la toate filmele de kko.. adica drama shit; cu un „el” si o „ea” in rolurile principale. e un film de genul alora care incep cu finalu : arata unde s-a ajuns si apoi deruleaza cu fast rewind la inceputul epocii, sa lamureasca publicu’.

ei bine, as incerca eu sa exprim in cuvinte finalul, dar nu prea as putea .. asa ca pun o poza.

yes, she is leaving, far away from his heart, from his life, far from what they were once upon a time, far from all they had together, far from their world.. drumurile lor se despart si o ia fiecare pe drumul sau..

deruland inapoi, povestea incepe dragut.. ea il observa undeva la facultate (el nu pe ea) iesind de la un curs, intr-o dimineata, nu-mi amintesc daca insorita sau nu si mi-e lene sa playez filmu. pana la urma, face ea ce face si il intalneste si ajung impreuna.. soarta nu e de partea lor si se despart, deoarece nu simteau nimic unul pt altul si raman sa vorbeasca.. dupa un timp, el incepe sa aiba incredere in ea si ii spune destule despre el, despre viata lui, despre visele lui. intamplarea face sa se intalneasca si el sa aiba nevoie de o persoana de incredere alaturi de el, in momente dificile.. ea isi asuma riscul si realizeaza ca s-a indragostit si merge sa fie alaturi de el, cum si-au dorit amandoi.

nenorocul ei a fost ca.. de data asta nu au fost pe aceeasi lungime de unda (deja o dam in telenovele) si a trebuit sa „plece” iar pe drumul ei, singura.. a incercat sa il uite si a reusit sa isi ia gandul de la el, pana cand .. intr-o zi, au inceput sa vorbeasca din nou (internetul asta face minuni, domne, luati aminte!).. el pare schimbat si propune sa se intalneasca.. mare i-a fost mirarea ei, cand el i-a marturisit ca a gresit si ca o dorea langa el, ca nimeni nu se potriveste mai bine pt locul din inima lui asa cum se potriveste ea.. ea accepta, cu conditia sa aiba grija de inima ei, de aceasta data, sa nu se mai razgandeasca.

fericiti, intr-o zi de iarna cu zero grade in termometre, totul o ia de la zero si in viata lor.. in sfarsit, erau impreuna, exact asa cum isi doreau.. urmeaza momente tensionate, momente frumoase, amintiri dureroase si placute, traite impreuna.

in zilele de iarna isi tineau de cald unul altuia, mergeau la film si stateau la povesti (sau barfe mi s-au parut mie a fi, dar fie, sa nu extrapolam imaginea reala) la mec, se plimbau, usual stuff.. si-au zis „te iubesc” si a fost chiar „touching”.. ea cel putin nu se astepta sa auda aceste cuvinte vreodata de la el, iar el nu se astepta sa le spuna si chiar sa le simta in toata puterea lor.. au urmat si certuri, numeroase, urmate de impacari dulci, imbratisari, lacrimi.. amandoi au dat cu batu-n balta, ca doar asa se intampla in fiecare relatie (cred eu) si au urmat momente dificile in viata lor, cand credeau ca acela a fost sfarsitul, ca nu or sa mai fie impreuna, ca nu or sa mai aiba ce imparti, ca nu vor mai avea ce povesti, nu vor mai avea cui zice ce a facut fiecare, nu mai avea cine sa fie acolo in noptile de iarna sa tina de cald, nu mai avea cine sa puna buzica ca vrea la fast food.. toate insa s-au rezolvat, cu putina intelegere si cateva crize de personalitate din partea amandurora.

toate s-au adunat putin cate putin, pana intr-o zi, cand ceva s-a rupt undeva.. nu am sa zic eu cine a fost de vina, poate altcineva ar crede altceva.. cert e ca pt ea a fost ultimul lucru care il putea intelegea si a trebuit sa isi ia „la revedere” si sa isi vada de drumul ei, in continuare.

a lasat in urma, vise spulberate, sentimente distruse, lacrimi, durere, multa tristete, o inima franta, amintiri placute si totodata dureroase.. drama queen sucks!

sucky movie, dupa cum ziceam.. oricum, nu sunt in stare sa descriu in cuvinte, ceea ce pt ei a fost „frumos” sau „dificil”.. sper sa nu fiti in postura niciunuia, i wish for you only happy endings!

tomorrow.. another day, a new beginning!

Bon Jovi – Thank You for Loving me

LATER EDIT :

pt ea : James Blunt – Goodbye my lover